Iată cât de bine şi cât de plăcut este ca frații să locuiască împreună! (Ps. 132 [133], 1)
La începutul lunii aprilie a avut loc o întâlnire a preoților din protopopiatele Beclean, Bistrița și Rodna care s-a desfășurat în capela bisericii Buna Vestire din Bistrița. Reuniunea s-a concentrat în jurul rugăciunii, un subiect potrivit tematicii anului pastoral dedicat Rugăciunii, dialog și comuniune în familia lui Dumnezeu.
Întâlnirea a început cu rugăciunea orei a III-a, după care, părintele Marius Taloș SJ a ținut o meditație pornind de la două rugăciuni foarte vechi ale bisericii: Anima Christi și Rugăciunea Sfântului Patrick al Irlandei. Prima rugăciune, cunoscută mai degrabă după prima sa invocație: Sufletul lui Hristos, sfințește-mă, este alcătuită din 12 invocații scurte dar puternice, care au în centru numele lui Hristos. Primele 11 sunt elaborate după un model foarte vechi de rugăciune, numit al ciocăniturilor, întrucât particularitatea lor ritmică imită bătăile toacei. Acestea invocă prezența și ajutorul lui Hristos în această dimensiune umană a luptei, a efortului și a suferinței și pot fi asemănate bătăilor la Ușile Împărăției Cerurilor. Dacă cele 11 invocații reprezintă o pregătire necesară pentru dobândirea mântuirii, ultima invocație ca să te laud cu sfinții tăi în vecii vecilor face trecerea de la această dimensiune a luptei la momentul biruinței și al comuniunii cu cel Înviat în Împărăția Cerurilor. A doua rugăciune, cea a Sfântului Patrick, cuprinde 16 invocații ale lui Hristos în diferite circumstanțe ale vieții iar esența lor poate fi rezumată în ideea Sf. Ap. Pavel, aceea de a ne îmbrăca în Hristos (cf. Gal. III, 27). Structura rugăciunii Sf. Patrick este alcătuită din 4 strofe a câte 4 invocații, fiecare dintre ele fiind o invitație de a-l avea pe Hristos pretutindeni, iar conținutul acestor invocații se dezvoltă spațial în forma unor cruci, fiecare delimitând diferite circumstanțe ale vieții. Prima strofă-cruce se referă la dimensiunea intimă și intrinsecă; Hristos este invocat în cea mai lăuntrică parte a omului, acolo unde sălășluiește trecutul și unde se proiectează viitorul persoanei, iar prezența lui Hristos în această dimensiune aduce lumina divină necesară în cunoașterea și asumarea identității reale a omului. Din interiorul omului perspectiva rugăciunii se mută în exterior și începe să aibă legătură cu spațiul dimprejurul persoanei, iar invocațiile celei de-a doua strofe oferă o imagine spațială ce evocă mai mult forma crucii. Hristos este invocat dedesubt, deasupra, la dreapta și la stânga; cu alte cuvinte prezența Lui este chemată în întregul univers în care ne mișcăm, trăim și suntem (F. Ap. XVII, 28). A treia strofă-cruce are legătură cu activitatea repetitivă a omului din momentele cheie ale zilei, atunci când se pregătește de somn, când se trezește, când stă sau când merge. Prezența lui Hristos în aceste momente ajută la conștientizarea faptului că nu suntem singuri în nici un moment al activităților noastre de toate zilele, ci Hristos este cu noi și ne însoțește în tot ceea ce facem. Ultimele 4 versuri ale rugăciunii Sf. Patrick invocă prezența lui Hristos în relațiile interpersonale prin care omul comunică și se comunică și dezvoltă cuvintele Sf. Ap. Pavel către Galateni: nu mai trăiesc eu ci Hristos trăieşte în mine (Gal. II, 20). În fiecare interacțiune cu ceilalți suntem chemați să oferim din ceea ce Domnul a sădit în noi pentru ca cel cu care interacționăm să reușească să-l cunoască mai mult pe Hristos datorită nouă și astfel să ne îndeplinim chemarea de fii ai lui Dumnezeu.
După această meditație a părintelui Marius Taloș SJ au urmat discuții referitoare la cele prezentate, precum și alte dezbateri pe marginea unor chestiuni administrative, întâlnirea terminându-se cu o agapă frățească.
a consemnat diacon Ovidiu Iusco
Meditația ținută de Pr. Marius Taloș SJ