În acest an, rugăciunile și reflecțiile pentru Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor au fost pregătite de credincioșii Bisericii Apostolice Armene, împreună cu frații și surorile lor din Biserica Catolică și din Bisericile Evanghelice Armene. Aceste texte au fost elaborate și discutate în cadrul unei întâlniri desfășurate la centrul spiritual și administrativ istoric al Bisericii Apostolice Armene, la Etchmiadzin, în Armenia, în zilele de 28 și 29 septembrie 2024.
Întâlnirea a avut loc într-un context deosebit de solemn și inspirator, cu prilejul binecuvântării Sfântului Mir (Muron) și al resfințirii Catedralei Mamă, după ample lucrări de renovare care au durat zece ani. Această celebrare a oferit poporului armean și membrilor grupului de redactare o ocazie unică de a reflecta asupra credinței creștine comune, care rămâne vie și rodnică în Bisericile noastre, și de a o celebra împreună.
Materialul se bazează pe rugăciuni și cereri tradiționale vechi de secole, folosite de poporul armean, precum și pe imnuri compuse în vechile mănăstiri și biserici ale Armeniei, unele datând încă din secolul al IV-lea. Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor 2026 ne invită să redescoperim această moștenire creștină comună și să ne aprofundăm fraternitatea în Hristos, care îi unește pe creștinii din întreaga lume.
Unitatea este o misiune divină. Ea nu este doar un ideal, ci se află în centrul identității noastre creștine. Unitatea exprimă însăși vocația Bisericii: chemarea de a reflecta, în diversitate, viața armonioasă pe care o avem în Hristos. Această unitate în Dumnezeu este esențială pentru misiunea noastră și este hrănită de iubirea profundă a lui Isus Hristos, care ne cheamă la un scop comun. După cum spune apostolul Pavel: „Este un singur trup și un singur Spirit, după cum ați fost chemați la o singură speranță” (Efeseni 4,4). Acest verset, ales ca temă pentru acest an, exprimă în mod profund sensul teologic al unității creștine.
Chemarea la unitate străbate întreaga Sfântă Scriptură. În Vechiul Testament, Avraam îl îndeamnă pe Lot la pace și respect: „Să nu fie ceartă între mine și tine, căci suntem frați” (Facerea 13,8). Această chemare la armonie continuă în porunca: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Levitic 19,18), care ne amintește că iertarea și iubirea sunt esențiale pentru unitate. Psalmii laudă frumusețea comuniunii: „Iată ce bine și ce plăcut este să locuiască frații împreună” (Psalmul 133,1), iar Proverbele avertizează împotriva discordiei și subliniază valoarea răbdării și a iertării.
În Noul Testament, Isus Hristos ridică unitatea la un nivel spiritual profund, asemănător relației dintre El și Tatăl. În rugăciunea Sa din Ioan 17, El cere ca ucenicii să fie una, pentru ca lumea să creadă. Porunca iubirii – „să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu” (Ioan 13,34–35) – arată că iubirea este temelia unității și primul semn al adevăratei ucenicii.
Apostolul Pavel dezvoltă această învățătură, descriind Biserica drept un singur trup, format din multe mădulare. Fiecare are un rol unic, dar toate sunt unite în Hristos, care este capul Bisericii. Această unitate nu anulează diversitatea, ci o valorifică, chemându-ne să lucrăm împreună pentru vestirea Evangheliei și slujirea aproapelui. A limita misiunea Bisericii la granițe etnice, culturale sau geografice ar însemna a pierde însăși esența chemării lui Hristos.
„Un singur trup” și „un singur Spirit” arată că Biserica depășește orice graniță și îi unește pe credincioșii din toate popoarele și culturile într-o singură speranță: mântuirea și viața veșnică în Hristos. Spiritul Sfânt este cel care dă viață Bisericii, creează comuniune și îi întărește pe credincioși în mărturia lor.
Biserica Apostolică Armeană oferă, prin tradiția și viața sa liturgică, o mărturie vie despre această unitate. În Crez, credincioșii mărturisesc credința în „Biserica una, sfântă, catolică/sobornicească și apostolească”. În fiecare duminică, în cadrul Sfintei Liturghii, ei se roagă pentru unitatea tuturor creștinilor și își exprimă concret comuniunea prin îmbrățișarea frățească și prin cântarea „Biserica a devenit una”.
Istoria Bisericii Armene, marcată de martiriu și perseverență, arată cât de adânc este angajamentul său față de unitate și credință. Unitatea nu este doar o doctrină, ci o realitate trăită, care întărește mărturia creștină și apropie Biserica de chemarea ei autentică.
Acest mesaj ne invită pe toți să prețuim puterea transformatoare a unității, atât în comunitățile noastre locale, cât și în întreaga Biserică. Adevărata maturitate spirituală înseamnă să acceptăm diferențele, fără a renunța la căutarea unității. Prin unitatea noastră, reflectăm chipul lui Hristos și devenim martori ai iubirii și harului Său în lume. Să primim această chemare divină nu ca pe un ideal abstract, ci ca pe o expresie vie a credinței noastre și a misiunii pe care Hristos ne-a încredințat-o. (text preluat din Broșura Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor 2026 „Este un singur trup și un singur Duh, după cum ați și fost chemați la o singură speranță.” (Ef 4,4) editată de Editura Presa Bună)
În fiecare an, în perioada 18-25 ianuarie, are loc o săptămână de rugăciune concentrată pe idealul de unitate a creștinilor. Întreaga Biserică Catolică împreună cu alte confesiuni creștine au ocazia de a se întâlni în fiecare seară a acestei săptămâni în comunitățile fiecăruia în parte pentru a petrece timp împreună, a se ruga, a vorbi despre Dumnezeu și a împărtăși din propria spiritualitate. În municipiul Bistrița, un centru multicultural și multiconfesional, s-a format o tradiție de 17 ani prin care Bisericile istorice organizează pe rând momente de rugăciune ecumenică, la care sunt prezenți protopopii, preoții, pastorii și credincioșii diferitelor comunități.
